7 definiții pentru insolvent, insolvență   declinări
insolvent   adjectiv masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular insolvent insolventul insolventă insolventa
plural insolvenți insolvenții insolvente insolventele
genitiv-dativ singular insolvent insolventului insolvente insolventei
plural insolvenți insolvenților insolvente insolventelor
vocativ singular
plural
insolvență   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular insolvență insolvența
plural
genitiv-dativ singular insolvențe insolvenței
plural
vocativ singular insolvență, insolvențo
plural
Link către această paradigmă

insolvénță s. f., g.-d. art. insolvénței
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLVÉNT, -Ă adj. (Jur.) Insolvabil. [Cf. germ. insolvent].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLVÉNȚĂ s.f. Insolvabilitate. [< it. insolvenza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLVÉNT, -Ă adj. insolvabil. (< germ. insolvent)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLVÉNȚĂ s. f. insolvabilitate. (< it. insolvenza)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

insolvént adj. m., pl. insolvénți; f. sg. insolvéntă, pl. insolvénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insolvénță s. f., g.-d. art. insolvénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink