INSOLÚBIL, -Ă, insolubili, -e, adj. 1. (Despre substanțe) Care nu este solubil, care nu se poate dizolva (într-un anumit dizolvant). 2. Fig. Care nu are nici o soluție; de nerezolvat. – Din fr. insoluble, lat. insolubilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLÚBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu este solubil; care nu se dizolvă (într-un anumit lichid); nedizolvabil. 2) fig. Care nu poate fi soluționat; de nedezlegat; nerezolvabil. /<fr. insoluble, lat. insolubilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLÚBIL, -Ă adj. 1. Care nu poate fi dizolvat, care nu este solubil. 2. (Fig.) De nerezolvat; nerezolvabil. [Cf. fr. insoluble].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLÚBIL, -Ă adj. 1. care nu este solubil. 2. (fig.) de nerezolvat. (< fr. insoluble, lat. insolubilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLÚBIL adj. (CHIM.) nedizolvabil, nesolubil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLÚBIL adj. v. irezolvabil, nerezolvabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Insolubil ≠ rezolvabil, solubil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insolúbil adj. m. solubil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*insolúbil, -ă adj. (lat. in-solubilis. V. solubil). Care nu se poate disolva [!]: rășina e insolubilă în apă. Fig. Care nu se poate rezolva: problemă insolubilă. Adv. În mod insolubil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*indisolúbil, -ă adv. (lat. indissolúbilis). Care nu e disolubil: metal indisolubil (maĭ des: insolubil). Fig. Care nu se poate desface orĭ rupe, etern, perpetuŭ: amiciție indisolubilă. Adv. În mod indisolubil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink