INSOLÉNȚĂ, insolențe, s. f. Obrăznicie, impertinență, nerușinare; atitudine, faptă sau vorbă obraznică, necuviincioasă. – Din fr. insolence, lat. insolentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter insolent; impertinență. 2) Atitudine sau conduită insolentă; impertinență. /<fr. insolence, lat. insolentia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLÉNȚĂ s.f. Obrăznicie, impertinență; nerușinare. [Cf. fr. insolence, it. insolenza].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLÉNȚĂ s. f. obrăznicie, impertinență; nerușinare. (< fr. insolence, lat. insolentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSOLÉNȚĂ s. v. obrăznicie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insolénță s. f., g.-d. art. insolénței; pl. insolénțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*insolénță f., pl. e (lat. in-solentia). Obrăznicie, impertinență, aroganță. Vorbă saŭ purtare obraznică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink