INSISTÁRE s.f. Acțiunea de a insista. [< fr. insister].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSISTÁ, insíst, vb. I. Intranz. A stărui, a persista, a persevera într-o acțiune; spec. a se ruga insistent pentru ceva. ♦ A scoate în evidență, în relief; a accentua, a sublinia, a reliefa. – Din fr. insister, lat. insistere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INSISTÁ insíst intranz. 1) A manifesta fermitate în acțiuni, atitudini sau sentimente; a stărui; a persevera; a persista. 2) A se opri în mod special; a pune accentul. ~ asupra unei probleme. /<fr. insister, lat. insistere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSISTÁ vb. I. intr. A stărui, a persevera, a cere. ♦ A scoate în relief; a accentua. [P.i. insíst. / < fr. insister].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSISTÁ vb. intr. 1. a stărui, a persevera. 2. a scoate în relief. (< fr. insister, lat. insistere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSISTÁ vb. 1. v. stărui. 2. a stărui, (prin Mold.) a bărăni, (fig.) a pistona. (A ~ pe lângă el pentru ...) 3. a accentua, a apăsa. (A ~ asupra celor spuse mai înainte.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insistá vb., ind. prez. 1 sg. insíst, 3 sg. și pl. insístă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*insíst, a -á v. tr. (fr. insister, d. lat. in-sistere. V. a-sist). Stăruĭ, perseverez într´o cerere: am insistat să mi se arăte [!] hîrtiile. Accentuez, mă opresc maĭ mult: a insista în privința unuĭ punct.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink