INSINUATÓR, -OÁRE, insinuatori, -oare, adj. Insinuant. [Pr.: -nu-a-] – Din fr. insinuateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSINUATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care insinuează. /<fr. insinuateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSINUATÓR, -OÁRE adj. insinuant. (< fr. insinuateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSINUATÓR adj. v. insinuant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insinuatór adj. m. (sil. -nu-a-), pl. insinuatóri; f. sg. și pl. insinuatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink