INSÍGNĂ, insigne, s. f. Mic obiect, de diverse forme, purtat pe piept sau la șapcă, la bască etc. și care indică, prin imagini simbolice sau indicații grafice, apartenența cuiva la o organizație, la un club etc. – Din fr. insigne, lat. insigne.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSÍGNĂ ~e f. Obiect mic, de diferite forme, cu indicații grafice sau cu imagini simbolice, purtat ca marcă a unei distincții sau ca semn distinctiv de membrii unui grup, unei grupări sau organizații. /<fr. insigne
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSÍGNĂ s.f. Obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată că cel care îl poartă este membrul unei asociații, al unei organizații etc. [< fr. insigne].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSÍGNĂ s. f. obiect mic, cu o imagine-simbol imprimată sau gravată pe el, care arată apartenența la o asociație, organizație. (< fr., lat. insigne)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSÍGNĂ s. însemn, (înv.) marcă, semn.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insígnă s. f., g.-d. art. insígnei; pl. insígne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insígnă f., pl. e (fr. enseigne și infl. de lat. signum, semn). Semn, atribut, marcă distinctivă, emblemă: sceptru și coroana-s insignele regalități. – Rar insemn, pl. e.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink