INSCULPÁRE, insculpări, s. f. Acțiunea de a insculpa și rezultatul ei. – V. insculpa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSCULPÁRE s.f. Acțiunea de a insculpa și rezultatul ei. [< insculpa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

insculpáre s. f., g.-d. art. insculpării; pl. insculpări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSCULPÁ, insculpez, vb. I. Tranz. A marca obiectele de metal prețios cu poansonul. – Din fr. insculper.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSCULPÁ vb. I. tr. A marca (cu un poanson) obiectele de metal prețios. [Cf. fr. insculper, lat. insculpere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSCULPÁ vb. tr. (fin.) a marca (cu un poanson) obiectele de metal prețios. (< fr. insculper, lat. insculpere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

insculpá vb., ind. prez. 3 sg. insculpeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink