INSAȚIÁBIL, -Ă, insațiabili, -e, adj. (Rar) Care nu se poate sătura (cu nimic), nesățios, lacom. [Pr.: -ți-a-] – Din lat. insatiabilis, fr. insatiable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INSAȚIÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu se poate sătura; nesățios; lacom. /<fr. insatiable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INSAȚIÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Care nu se poate sătura; nesățios, lacom. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. insatiable, lat. insatiabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INSAȚIÁBIL, -Ă adj. care nu se poate sătura; nesățios, lacom. (< fr. insatiable, lat. insatiabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INSAȚIÁBIL adj. v. avid, lacom, mâncăcios, nesătul, nesățios, pofticios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

insațiábil adj. m. (sil. -ți-a-), pl. insațiábili; f. sg. insațiábilă, pl. insațiábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*insațiábil, -ă adj. (lat. in-satiabilis). Care nu se maĭ poate sătura. Adv. În mod insațiabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink