ÎNRÂURÍ, înrâuresc, vb. IV. Tranz. și intranz. A exercita o influență asupra cuiva sau a ceva; a influența. – Cf. fr. influer, influence, germ. beeinflussen.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

A ÎNRÂURÍ ~ésc tranz. A supune unei acțiuni ce poate duce la schimbări; a supune unei influențe; a influența. [Sil. -râ-u-] /în + râuri
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ÎNRÂURÍ vb. tr. a influența. (după fr. influer, germ. einflüssen)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Greșeală de tipar | Permalink

ÎNRÂURÍ vb. IV. tr. A influența. [P.i. -resc. / după fr. influer, germ. beeinflüssen].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

ÎNRÂURÍ vb. v. influența.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

înrâurí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. înrâurésc, imperf. 3 sg. înrâureá; conj. prez. 3 sg. și pl. înrâureáscă
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

ÎNRÂURÍRE, înrâuriri, s. f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență¹. – V. înrâuri.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Greșeală de tipar | Permalink

ÎNRÂURÍRE s.f. Acțiunea de a înrâuri și rezultatul ei; influență. [< înrâuri].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Greșeală de tipar | Permalink

ÎNRÂURÍRE s. 1. v. influență. 2. v. autoritate. 3. influență, putere, trecere, (fig.) greutate. (Om cu ~.) 4. v. efect.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

înrâuríre s. f., g.-d. art. înrâurírii; pl. înrâuríri
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink