INOXIDÁBIL, -Ă, inoxidabili, -e, adj. (Despre substanțe) Care nu se poate combina cu oxigenul; (despre metale sau aliaje) care este rezistent la oxidare sau la contactul cu apa, care nu ruginește, neoxidabil. – Din fr. inoxydable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INOXIDÁBIL ~ă (~i, ~e) (despre metale și aliaje) Care nu se oxidează. [Sil. in-o-] /<fr. inoxydable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INOXIDÁBIL, -Ă adj. (Despre metale și aliaje) Care nu se oxidează, care nu ruginește. [Cf. fr. inoxydable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INOXIDÁBIL, -Ă adj. (despre metale, aliaje) care nu se oxidează. (< fr. inoxydable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INOXIDÁBIL adj. neoxidabil. (Metal ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inoxidabil ≠ oxidabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inoxidábil adj. m. (sil. mf. in-) oxidabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inoxidábil, -ă adj. (in- și oxidabil). Care nu se poate oxida.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink