opțiuni
  • info

2 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INOVATOR, -OARE, inovatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care realizează o inovație; (persoană) care inovează ceva. – Din fr. innovateur.

INOVATOR, -OARE, inovatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care realizează o inovație; (persoană) care inovează ceva. – Din fr. innovateur.

inovator, ~oare smf, a [At: ALECSANDRI, T. 30 / V: (înv) no~, înnovător / Pl: ~i, ~oare / E: fr innovateur] 1-4 (Persoană) care realizează o inovație (1-2). 5-6 (Persoană) care inovează (1) ceva. 7-8 (Persoană) care înnoiește. corectat(ă)

INOVATOR, -OARE, inovatori, -oare, s. m. și f. Persoană care realizează și introduce ceva nou într-un domeniu de activitate; persoană care aduce o inovație într-un sector al producției, avînd ca rezultat îmbunătățirea calitativă și cantitativă a muncii. Inițiativa creatoare a inovatorilor descoperă rezerve uriașe pentru sporirea productivității muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2696. ◊ (Adjectival) Experiența sovietică constituie un factor de seamă în dezvoltarea spiritului inovator al muncitorilor și tehnicienilor din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809.

INOVATOR, -OARE s.m. și f. Cel care inovează ceva, cel care introduce o inovație. ♦ adj. Înnoitor. [Cf. fr. innovateur].

INOVATOR, -OARE s. m. f., adj. (cel) care realizează o inovație; care inovează. (< fr. innovateur)

INOVATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și. f. Autor al unei inovații. /<fr. innovateur

INOVATOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care inovează ceva; înnoitor; novator. /<fr. innovateur

inovator m. cel ce inovează.

*inovatór, -oáre adj. Care înoĭește, inovează. – Și novator.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inovator adj. m., s. m., pl. inovatori; adj. f., s. f. sg. și pl. inovatoare

inovator adj. m., s. m., pl. inovatori; adj. f., s. f. sg. și pl. inovatoare

inovator s. m., adj. m., pl. inovatori; f. sg. și pl. inovatoare, g.-d. sg. art. inovatoarei

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INOVATOR adj. înnoitor. (Un spirit ~.)

Intrare: inovator (adj.)
inovator1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inovator
  • inovatorul
  • inovatoru‑
  • inovatoare
  • inovatoarea
plural
  • inovatori
  • inovatorii
  • inovatoare
  • inovatoarele
genitiv-dativ singular
  • inovator
  • inovatorului
  • inovatoare
  • inovatoarei
plural
  • inovatori
  • inovatorilor
  • inovatoare
  • inovatoarelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: inovator (s.m.)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inovator
  • inovatorul
  • inovatoru‑
plural
  • inovatori
  • inovatorii
genitiv-dativ singular
  • inovator
  • inovatorului
plural
  • inovatori
  • inovatorilor
vocativ singular
  • inovatorule
plural
  • inovatorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inovator, inovatorisubstantiv masculin
inovatoare, inovatoaresubstantiv feminin
inovator, inovatoareadjectiv

  • 1. (Persoană) care realizează o inovație; (persoană) care inovează ceva. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: novator înnoitor
    • format_quote Inițiativa creatoare a inovatorilor descoperă rezerve uriașe pentru sporirea productivității muncii. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2696. DLRLC
    • format_quote Experiența sovietică constituie un factor de seamă în dezvoltarea spiritului inovator al muncitorilor și tehnicienilor din țara noastră. SCÎNTEIA, 1953, nr. 2809. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic