INOVATÓR, -OÁRE, inovatori, -oare, s. m. și f., adj. (Persoană) care realizează o inovație; (persoană) care inovează ceva. – Din fr. innovateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INOVATÓR¹ ~oáre (~óri, ~oáre) Care inovează ceva; înnoitor; novator. /<fr. innovateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INOVATÓR² ~oáre (~óri, ~oáre) m. și. f. Autor al unei inovații. /<fr. innovateur
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INOVATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care inovează ceva, cel care introduce o inovație. ♦ adj. Înnoitor. [Cf. fr. innovateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INOVATÓR, -OÁRE s. m. f., adj. (cel) care realizează o inovație; care inovează. (< fr. innovateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INOVATÓR adj. înnoitor. (Un spirit ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inovatór s. m., adj. m., pl. inovatóri; f. sg. și pl. inovatoáre, g.-d. sg. art. inovatoárei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inovatór, -oáre adj. Care înoĭește, inovează. – Și novator.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink