INOVÁRE, inovări, s. f. Acțiunea de a inova și rezultatul ei; înnoire, inovație. – V. inova.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INOVÁRE s. inovație, înnoire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inováre s. f., g.-d. art. inovării; pl. inovări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INOVÁ, inovez, vb. I. Intranz. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a înnoi. ♦ A introduce, a adopta, a propaga o inovație. – Din fr. innover, lat. innovare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INOVÁ ~éz 1. tranz. (domenii de activitate, sisteme tehnice) A supune unei inovații. 2. intranz. A face inovații într-un anumit domeniu de activitate. /<fr. innover, lat. innovare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INOVÁ vb. I. intr. A face o schimbare, a introduce o noutate într-un domeniu, într-un sistem etc.; a introduce, a adopta, a propaga o inovație. [< fr. innover, it. innovare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INOVÁ vb. I. intr. a face o inovație. II. tr. a introduce o noutate într-un domeniu, sistem etc. (< fr. innover, lat. innovare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INOVÁ vb. a înnoi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inová vb., ind. prez. 1 sg. inovéz, 3 sg. și pl. inoveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inovéz v. tr. (lat. in-novo, -áre, d. novus, noŭ). Înoĭesc, modific.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink