INOFENSÍV, -Ă, inofensivi, -e, adj. Care nu face rău; nevătămător, neofensiv. – Din fr. inoffensif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INOFENSÍV ~ă (~i, ~e) Care nu produce nimănui nici un rău; fără consecințe; anodin. /<fr. inoffensif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INOFENSÍV, -Ă adj. Nevătămător. [Cf. fr. inoffensif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INOFENSÍV, -Ă adj. care nu face rău; nevătămător. (< fr. inoffensif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INOFENSÍV adj. v. nevătămător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inofensív adj. m. (sil. mf. in-) ofensiv
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inofensív, -ă adj. (d. ofensiv; fr. inoffensif). Care nu vatamă [!], nu produce răŭ saŭ durere: mulțĭ șerpĭ îs inofensivĭ, remediŭ inofensiv. Adv. În mod inofensiv: acest remediŭ lucrează inofensiv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink