INODÓR, -Ă, inodori, -e, adj. Care nu emană miros; fără miros. – Din fr. inodore, lat. inodorus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INODÓR ~ă (~i, ~e) Care nu emană nici un miros; lipsit de miros; fără miros. /<fr. inodore, lat. inodorus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INODÓR, -Ă adj. Fără miros. [Cf. fr. inodore, lat. inodorus < in – fără, odor – miros].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INODÓR, -Ă adj. fără miros. (< fr. inodore, lat. inodorus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INODÓR adj. nemirositor. (Substanță ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inodór adj. m. (sil. mf. in-), pl. inodóri; f. sg. inodóră, pl. inodóre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inodór, -ă adj. (lat. in-odórus, d. in-, fără, și ódor, odóris, miros). Fără miros: gaz inodor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink