INOCULÁȚIE, inoculații, s. f. Inoculare. – Din fr. inoculation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INOCULÁȚIE ~i f. Introducere (cu seringa) în organism a unui medicament sau preparat fluid. /<fr. inoculation, lat. inoculatio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INOCULÁȚIE s.f. Introducere în organism a unor germeni patogeni (cu virulență atenuată); inoculare. [Gen. -iei. / cf. fr. inoculation, lat. inoculatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INOCULÁȚIE s. f. inoculare. (< fr. inoculation, lat. inoculatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INOCULÁȚIE s. v. vaccinare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inoculáție s. f. (sil. -ți-e; mf. in-), art. inoculáția (sil. -ți-a), g.-d. art. inoculáției; pl. inoculáții, art. inoculáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inoculațiúne f. (lat. inoculátio, -ónis). Acțiunea de a inocula. Fig. Transmitere de ideĭ, de doctrine în mintea cuĭva. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink