INOCÉNȚĂ, inocențe, s. f. Curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ♦ (Ir.) Naivitate, simplitate; ignoranță. – Din fr. innocence, lat. innocentia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INOCÉNȚĂ ~e f. 1) Caracter inocent; curățenie sufletească; neprihănire; candoare; nevinovăție. 2) Vorbă sau faptă de om inocent; naivitate. [G.-D. inocenței] /<fr. innocence, lat. innocentia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INOCÉNȚĂ s.f. Nevinovăție, curățenie; candoare. [Cf. fr. innocence, it. innocenza, lat. innocentia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INOCÉNȚĂ s. f. curățenie sufletească, nevinovăție; candoare. ◊ (ir.) naivitate, simplitate; ignoranță. (< fr. innocence, lat. innocentia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INOCÉNȚĂ s. 1. v. nevinovăție. 2. v. ingenuitate. 3. candoare, castitate, feciorie, neprihănire, nevinovăție, pudicitate, pudoare, virginitate, (înv.) smerenie, vergurie, (fig.) curățenie, imaculare, neîntinare, puritate, (înv. fig.) curăție. (~ zâmbetului ei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inocență ≠ culpabilitate, vină, vinovăție
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inocénță s. f., g.-d. art. inocénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inocénță f., pl. e (lat. in-nocentia). Nevinovăție, lipsă de culpă: inocența unuĭ acuzat. Simplicitate, naivitate, candoare: inocența copiilor. Lipsă de răutate: inocența uneĭ glume. Benignitate, inofensivitate: inocența unuĭ remediŭ. Cu inocență, cu naivitate: a spune cu inocență o enormitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink