2 intrări
21 de definiții
din care- explicative (12)
- morfologice (6)
- relaționale (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
INJURIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.
injurie sf [At: SANDU-ALDEA, D. N. 239 / Pl: ~ii / E: fr injure] 1 Infracțiune care constă în lezarea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare Si: insultă, invectivă, jignire (1). 2 (Rar) Acțiune cu efect vătămător.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INJURIE, injurii, s. f. 1. Infracțiune care constă în atingerea adusă onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; insultă, jignire (gravă), invectivă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. – Din lat. injuria. Cf. fr. injure.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INJURIE, injurii, s. f. 1. Jignire, insultă, cuvînt prin care se exprimă o insultă. Socoate că i se aduce o injurie de neiertat dacă nu i se face pe dată loc. CAMIL PETRESCU, O. I 240. Îi trebuia o frază tare, obraznică, aproape o injurie, și o găsi. SANDU-ALDEA, D. N. 239. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. Părea că Cerul, pe figura-i slabă, A pus stigmatul dragostei și-al urii... O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. TOPÎRCEANU, S. A. 100.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INJURIE s.f. 1. Jignire, insultă. 2. (Rar) Acțiune cu efect vătămător. [< fr. injure, cf. lat. iniuria – nedreptate].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INJURIE s. f. jignire gravă, insultă, invectivă. (< după lat. iniuria, fr. injure)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
INJURIE ~i f. 1) Vorbă sau faptă care lezează demnitatea sau reputația cuiva; insultă; ofensă. 2) Ofensă gravă, adusă cuiva în public; afront. [Sil. -ri-e] /<fr. injure, lat. injuria
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
injurie f. 1. vorbă ocărătoare; 2. fig. pagubă cauzată: injuriile timpului.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*injúrie f. (lat. in-juria, nedreptate, insultă, d. jus, júris, drept, s. n.). Insultă, ultragiŭ cu fapta saŭ cu vorba. Fig. Injuria anilor, semnele care arată îmbătrînirea (zbîrciturile, căderea păruluĭ ș. a.). Injuriile aeruluĭ, vîntu, ploaĭa ș. a.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INJURIA, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
INJURIA, injuriez, vb. I. Tranz. A aduce cuiva o injurie; a insulta, a jigni. [Pr.: -ri-a] – Din fr. injurier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
injuria vt [At: DA ms / Pzi: ~iez / E: fr injurier] A aduce cuiva o injurie (1) Si: a insulta, a jigni, a ofensa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INJURIA vb. tr. a aduce cuiva injurii; a insulta; a ofensa, a jigni. (< fr. injurier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
injurie (desp. -ri-e) s. f., art. injuria (desp. -ri-a), g.-d. art. injuriei; pl. injurii, art. injuriile (desp. -ri-i-)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
injurie (-ri-e) s. f., art. injuria (-ri-a), g.-d. art. injuriei; pl. injurii, art. injuriile (-ri-i-)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
injurie s. f. (sil. -ri-e), art. injuria (sil. -ri-a), g.-d. art. injuriei; pl. injurii, art. injuriile (sil. -ri-i-)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
injuria (a ~) (desp. -ri-a) vb., ind. prez. 1 sg. injuriez (desp. -ri-ez), 3 injuriază, 1 pl. injuriem; conj. prez. 1 sg. să injuriez, 3 să injurieze; ger. injuriind (desp. -ri-ind)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*injuria (a ~) (-ri-a) vb., ind. prez. 3 injuriază, 1 pl. injuriem (-ri-em); conj. prez. 3 să injurieze; ger. injuriind (-ri-ind)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
injuria vb., ind. prez. 1 sg. injuriez, 3 sg. și pl. injuriază
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
INJURIE s. v. jignire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
INJURIE s. afront, insultă, jignire, ocară, ofensă, rușine, umilință, (livr.) ultraj, vexațiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~ ce i s-a adus.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INJURIA vb. v. insulta, jigni, ofensa, ultragia.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: -ri-e
substantiv feminin (F135) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: -ri-a
verb (VT211) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
injurie, injuriisubstantiv feminin
- 1. Infracțiune care constă în atingerea onoarei sau reputației unei persoane prin cuvinte, gesturi sau acte jignitoare; jignire (gravă). DEX '09 DLRLC DN
- Socoate că i se aduce o injurie de neiertat dacă nu i se face pe dată loc. CAMIL PETRESCU, O. I 240. DLRLC
- Îi trebuia o frază tare, obraznică, aproape o injurie, și o găsi. SANDU-ALDEA, D. N. 239. DLRLC
-
- 2. Acțiune cu efect vătămător. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: afront
- Părea că Cerul, pe figura-i slabă, A pus stigmatul dragostei și-al urii... O frunte devastată de furtună Și de-ale vremii nobile injurii. TOPÎRCEANU, S. A. 100. DLRLC
-
etimologie:
- injuria DEX '09 DEX '98 DN
- injure DEX '09 DEX '98 DN
injuria, injuriezverb
etimologie:
- injurier DEX '09 DEX '98 MDN '00