INIMITÁBIL, -Ă, inimitabili, -e, adj. Care nu poate fi (ușor) imitat; neimitabil. – Din fr. inimitable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMITÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi imitat; de neimitat. /<fr. inimitable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMITÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate imita (ușor). [Cf. fr. inimitable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMITÁBIL, -Ă adj. care nu se poate imita. (< fr. inimitable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMITÁBIL adj. v. unic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inimitábil adj. m. (sil. mf. in-) imitabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inimitábil, -ă adj. (lat. in-imitabilis). Care nu se poate imita (de frumos ce e): stil inimitabil. Adv. A lucra inimitabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink