INIMIOÁRĂ, inimioare, s. f. 1. Diminutiv al lui inimă; inimucă, inimuță. 2. Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. – Inimă + suf. -ioară.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMIOÁRĂ ~e f. (diminutiv de la inimă) Mistrie mică, ascuțită, folosită la netezirea formelor de turnătorie. / inimă + suf. ~oară
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INIMIOÁRĂ s. (pop.) inimucă, inimuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inimioáră s. f. (sil. -mioa-), g.-d. art. inimioárei; pl. inimioáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inimĭoáră (oa dift.) f., pl. e. Dim. d. inimă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink