INÍC, -Ă, inici, -ce, adj. (Livr.) Care nu este echitabil; inechitabil, nedrept. – Din fr. inique, lat. iniquus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INÍC, -Ă adj. (Liv.) Nedrept, injust, neechitabil; arbitrar, abuziv. [Cf. fr. inique, it. iniquo].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INÍC, -Ă adj. nedrept, injust, neechitabil; arbitrar, abuziv. (< fr. inique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INÍC adj. v. inechitabil, injust, nedrept, neechitabil, nejust.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

iníc adj. m., pl. iníci; f. sg. inícă, pl. iníce
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*iníc, -ă adj. (lat. in-iquus, d. in-, ne, și áequus, egal, just. V. egal). Injust: judecător inic, judecată inică. Adv. Cu inichitate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink