INIȚIATÓR, -OÁRE, inițiatori, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care inițiază ceva, care are inițiativă într-o acțiune; promotor. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiateur.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INIȚIATÓR ~i m. Persoană care inițiază ceva; om care ia o inițiativă. /<fr. initiator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INIȚIATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care inițiază ceva, care are inițiativa într-o acțiune. [Pron. -ți-a-. / cf. fr. initiateur].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INIȚIATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care inițiază ceva. II. s. m. 1. promotor (II). 2. exploziv, sensibil, corp incandescent sau reactiv care dă impulsul declanșării unei explozii. III. s. n. dispozitiv care asigură aprinderea propergolului în motoarele rachetelor. (< fr. initiateur)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INIȚIATÓR s. 1. promotor, protagonist, (rar) începător. (~ al unui curent.) 2. v. promotor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inițiatór adj. m., s. m. (sil. -ți-a-), pl. inițiatóri; f. sg. și pl. inițiatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inițiatór, -oáre adj. și s. (lat. initiator). Care inițiază: Grecia fu inițiatoarea Romeĭ în știință.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink