INIȚIÁTIC, -Ă, inițiatici, -ce, adj. (Livr.) 1. De inițiere. 2. Care poate fi înțeles numai de cei inițiați; ezoteric. [Pr.: -ți-a-] – Din fr. initiatique, it. iniziatico.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INIȚIÁTIC, -Ă adj. 1. Care ține de inițiere. 2. Ezoteric, care nu poate fi înțeles decât de inițiați. [Pron. -ți-a-. / < it. iniziatico].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INIȚIÁTIC, -Ă adj. 1. care ține de inițiere. 2. care nu poate fi înțeles decât de inițiați; ezoteric. (< fr. initiatique, it. iniziatico)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
INIȚIÁTIC adj. v. ezoteric.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
inițiátic adj. m., pl. inițiátici; s. f. inițiátică, pl. inițiátice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
inițiátic, -ă adj. Ezoteric ◊ „Poezia sa cu marile teme lirice dintotdeauna nu devine mai lesne de pătruns, dimpotrivă, rămâne inițiatică, sondabilă numai prin afinitate spirituală, dar niciodată descifrabilă.” Gaz.lit. 25 VII 68 p. 7 (din it. iniziatico; cf. fr. initiatique; DMN 1950; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink