ingeníu s.m. (înv.) pătrundere a minții, agerime, perspicacitate, sagacitate, geniu.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ingéniu (-ii), s. n. – Geniu. Lat. ingenium (sec. XIX). – Der. ingenios, adj., din lat. ingeniosus, fr. ingénieux; ingeniozitate, s. f., din fr. ingéniosité.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink