infrastructură sf [At: MDT / Pl: ~ri / E: fr infrastructure] 1 Bază. 2 Ansamblu al instalațiilor de la sol necesare decolării, aterizării, adăpostirii și întreținerii avioanelor. 3 Ansamblu al elementelor care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum. 4 Sistem de relații între elementele fundamentale ale unui macrosistem (social). 5 Elemente ale bazei tehnico-materiale a unei societăți (situație geografică, economică etc.).

INFRASTRUCTURĂ, infrastructuri, s. f. (Tehn.) Ansamblul elementelor care susțin la o construcție partea utilă pentru care a fost făcută construcția.

INFRASTRUCTURĂ s.f. 1. Ansamblul elementelor care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum. ♦ Parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului. 2. Totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor. 3. Elemente ale bazei tehnico-materiale a unei societăți (situație geografică, economică etc.). [Cf. fr. infrastructure].

INFRASTRUCTURĂ s. f. 1. ansamblu de elemente care susțin partea principală a unei construcții, a unui drum. 2. parte a unei nave care se află sub corpul principal al vasului. 3. totalitatea instalațiilor tehnice și a construcțiilor la sol necesare activității de zbor. 4. ansamblul elementelor care constituie baza tehnico-materială a unei societăți. 5. ansamblu de elemente ori relații care condiționează sau determină pe cele de la nivelul structurii unui sistem sau domeniu de sisteme. (< fr. infrastructure)

INFRASTRUCTURĂ ~i f. 1) Partea inferioară a unei construcții care o susține și o fixează de teren. 2) Ansamblu de instalații de la sol (hangare, piste, faruri etc.), necesare aviației. 3) Organizare economică a societății, care constituie fundamentul ideologiei ei. 4) Elemente ale bazei tehnico-materiale (sistemul de comunicații și telecomunicații, căi ferate, șosele). [ G.-D. infrastructurii; Sil. in-fra-struc-] /<fr. infrastructure

*infrastructúră f., pl. ĭ (infra- și structură). Structura de dedesupt.

infrastructură (desp. -fras-truc-/-fra-struc-) s. f., g.-d. art. infrastructurii; pl. infrastructuri

!infrastructură (-fras-truc-/-fra-struc-) s. f., g.-d. art. infrastructurii; pl. infrastructuri

infrastructură s. f. (sil. mf. -struc-), pl. infrastructuri

infrastructură

INFRASTRUCTURĂ s. (CONSTR.) (rar) substructură. (~ unui imobil.)

INFRASTRUCTURĂ s. (CONSTR.) (rar) substructură. (~ unui imobil.)