INFORMÁ, informez, vb. I. Tranz. A da cuiva informații despre ceva sau despre cineva, a face cunoscut; a înștiința. ♦ Refl. A căuta să se pună la curent cu ceva, a lua, a strânge informații, a se interesa, a se iniția, a se documenta, a se edifica. – Din fr. informer, lat. informare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INFORMÁ ~éz tranz. A face să dispună de informație. 2) A pune în cunoștință de cauză printr-o informație; a pune la curent; a anunța; a înștiința. /<fr. informer, lat. informare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE INFORMÁ mă ~éz intranz. A strânge informații; a se pune la curent pe bază de informații; a se documenta. /<fr. informer, lat. informare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFORMÁ vb. I. 1. tr. A da cuiva informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații; a înștiința. 2. refl. A strânge informații, știri; a se interesa. [< fr. informer, it., lat. informare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFORMÁ vb. I. tr. a da cuiva informații; a înștiința. II. refl. a strânge informații, știri; a se interesa. (< fr. /s'/informer, lat. informare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFORMÁ vb. 1. v. documenta. 2. a se interesa, (înv. și reg.) a cerca. (Se ~ de tot ce-a mai apărut.) 3. a cerceta, (Transilv., Ban. și Bucov.) a știrici. (S-a ~ peste tot.) 4. a anunța, a aviza, a încunoștința, a înștiința, a vesti. (A ~ pe cineva despre ceva.) 5. v. comunica. 6. v. preveni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

informá vb., ind. prez. 1 sg. informéz, 3 sg. și pl. informeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÓRM, -Ă, informi, -e, adj. Care nu are o formă determinată sau un contur precis. fără formă; care este lucrat grosolan, care are forma nepotrivită, brută, dizgrațioasă. ♦ Fig. Imperfect, nedesăvârșit. – Din fr. informe, lat. informis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÓRM ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are o formă bine determinată; fără contur precis. 2) fig. Care nu este desăvârșit; cu defecte sau cu neajunsuri; nedesăvârșit; imperfect. /<fr. informe, lat. informis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÓRM, -Ă adj. Lipsit de o formă precisă; grosolan, brut. ♦ (Fig.) Nedesăvârșit; imperfect. [< fr., it. informe, cf. lat. informis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÓRM, -Ă adj. 1. fără formă precisă; cu o formă nepotrivită. ◊ grosolan, brut. 2. (fig.) nedesăvârșit. (< fr. informe, lat. informis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÓRM adj. v. amorf.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFORMÁ vb. v. alcătui, compune, constitui, forma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

infórm adj. m., pl. infórmi; f. sg. infórmă, pl. infórme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*infórm, -ă adj. (lat. informis, fr. informe). Amorf, fără formă precisă: bloc inform. Urît, dizgrațios. V. diform.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*informéz v. tr. (fr. informer; lat. informare, a da formă, a instrui). Inștiințez, daŭ informațiunĭ. V. intr. Jur. Instruesc o cauză criminală: a informa contra cuĭva. V. refl. Culeg informațiunĭ, cercetez ce s´a întîmplat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink