INFLÍGE, inflíg, vb. III. Tranz. (Rar) A pedepsi. – Din fr. infliger.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFLÍGE vb. III. tr. (Rar) A pedepsi. [P.i. inflíg. / cf. fr. infliger, lat. infligere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFLÍGE vb. tr. a pedepsi. (< fr. infliger, lat. infligere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inflíge vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. inflíg
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înflíge vb. (model de flexiune 664)
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

*inflíg, -flís, a -flíge v. tr. (lat. infligere, a lovi, a cĭocni, a aplica ceva dureros. V. con-flict). Aplic ceva dureros: a inflige cuĭva o pedeapsă, o înfrîngere, o pagubă. – Part. inflis inuz.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink