INFECȚIE, infecții, s. f. 1. Proces rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni (paraziți, microbi sau virusuri) și din reacția țesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamații, supurații, cangrene etc. 2. Miros urât, duhoare, putoare, miasmă. ♦ Fig. Contagiune morală. [Var.: infecțiune s. f.] – Din fr. infection.

infecție sf [At: BIANU, D. S. / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr infection] 1 Proces rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni (paraziți, microbi sau viruși) și din reacția țesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamații, supurații, cangrene etc. 2 (Med) Infectare (2). 3 Miros urât produs de un corp organic în descompunere Si: duhoare, miasmă, putoare. 4 (Fig) Decădere morală.

INFECȚIE, infecții, s. f. 1. Proces rezultat din pătrunderea și dezvoltarea în organism a unor agenți patogeni (paraziți, microbi sau viruși) și din reacția țesuturilor la acest atac, manifestată prin inflamații, supurații, cangrene etc. 2. Miros urât, duhoare, putoare, miasmă. ♦ Fig. Contagiune morală. [Var.: infecțiune s. f.] – Din fr. infection.

INFECȚIE, infecții, s. f. 1. Proces patologic rezultat din pătrunderea în organism a unor microbi care produc inflamații, supurații, cangrene etc. Infecție intestinală. ◊ Focar de infecție v. focar. 2. Miros urît, putoare, duhoare (produsă de un corp organic în descompunere).

INFECȚIE s.f. 1. Proces patologic cauzat de pătrunderea și de dezvoltarea în organism a anumitor microbi. 2. Miros urît, duhoare, putoare. ♦ (Fig.) Decădere morală. [Gen. -iei, var. infecțiune s.f. / cf. fr. infection].

INFECȚIE s. f. 1. proces patologic cauzat de pătrunderea și dezvoltarea microbilor în organism. 2. miros urât, duhoare, putoare. 3. (fig.) decădere morală. (< fr. infection)

INFECȚIE ~i f. 1) Pătrundere a unor agenți patogeni într-un organism viu. 2) Proces patologic care are loc într-un organism infectat. 3) fam. rar Miros rău provenit de la materii organice în putrefacție. [G.-D. infecției] /<fr. infection, lat. infectio, ~onis^[1]

infecțiune sf vz infecție

INFECȚIUNE s.f. v. infecție.

infecți(un)e f. 1. putoare mare; 2. alterațiune produsă în corpuri prin miasme deletere.

*infecțiúne f. (lat. in-féctio, -ónis. V. a-fecțiune). Acțiunea de a infecta. Mare putoare. Molipsire, vătămarea organizmuluĭ pin microbĭ infecțioșĭ. Fig. Contagiune morală. – Și -écție.

infecție (desp. -ți-e) s. f., art. infecția (desp. -ți-a), g.-d. art. infecției; pl. infecții, art. infecțiile (desp. -ți-i-)

infecție (-ți-e) s. f., art. infecția (-ți-a), g.-d. art. infecției; pl. infecții, art. infecțiile (-ți-i-)

infecție s. f. (sil. -ți-e), art. infecția (sil. -ți-a), g.-d. art. infecției; pl. infecții, art. infecțiile (sil. -ți-i-)^[1]

infecție

INFECȚIE s. 1. v. molipsire. 2. v. putoare.^[1]

INFECȚIE s. 1. (MED.) contagiune, contaminare, infectare, molipsire, (rar) molipseală, (înv.) smreduire. (Agenți de ~.) 2. duhoare, împuțiciune, miasmă, putoare, (livr.) fetiditate, (înv.) duh, smreduire. (Simțea o ~ insuportabilă.)