ÎNFĂȚIȘÁ, înfățișez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) prezenta; a (se) arăta. ♦ Tranz. A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc.; a zugrăvi, a reprezenta. 2. Refl. A-și imagina, a-și închipui. [Var.: (reg.) înfățoșá vb. I] – În + fățiș.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFĂȚIȘÁRE, înfățișări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. ♦ Termen de judecată. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă; configurație. [Var.: (reg.) înfățoșáre s. f.] – V. înfățișa.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFĂȚIȘÁ, înfățișez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A (se) prezenta; a (se) arăta. ♦ Tranz. A descrie ceva sau pe cineva cu ajutorul cuvintelor, al culorilor etc.; a zugrăvi, a reprezenta. 2. Refl. A-și imagina, a-și închipui. [Var.: (reg.) înfățoșá vb. I] – În + fățiș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFĂȚIȘÁRE, înfățișări, s. f. 1. Acțiunea de a (se) înfățișa și rezultatul ei; prezentare, descriere, zugrăvire. ♦ (Jur.) Prezentare a unei persoane citate în fața unei autorități judiciare, a unui organ de jurisdicție sau de urmărire penală; dezbatere în fața unei instanțe. ♦ Termen de judecată. 2. (Concr.) Aspect sub care se prezintă un lucru sau o ființă; configurație. [Var.: (reg.) înfățoșáre s. f.] – V. înfățișa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

înfățișá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfățișeáză, 1 pl. înfățișắm; conj. prez. 3 înfățișéze; ger. înfățișấnd
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

înfățișáre s. f., g.-d. art. înfățișắrii; pl. înfățișắri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFĂȚIȘÁ vb. 1. a apărea, a se arăta, a se ivi, a se prezenta, a veni, (înv.) a se spune, (fam.) a se înființa. (S-a ~ la proces.) 2. v. compărea. 3. v. apărea. 4. v. oferi. 5. v. ilustra. 6. v. reprezenta. 7. v. zugrăvi. 8. v. simboliza. 9. a imagina, a închipui, a reprezenta, (înv.) a arăduce. (Decorul ~ o pădure.) 10. v. povesti. 11. v. descrie. 12. v. reda. 13. v. reflecta. 14. a prezenta. 15. v. imagina.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFĂȚIȘÁRE s. 1. prezentare, venire, (fam.) înființare. (~ lui la proces.) 2. v. descriere. 3. arătare, expunere, istorisire, narare, povestire, prezentare, relatare, (rar) relație, (înv.) spunere. (~ faptelor.) 4. v. reprezentare. 5. v. reflectare. 6. v. imagine. 7. v. aspect. 8. v. configurație. 9. v. vedere. 10. v. fizionomie. 11. aspect, chip, imagine, ipostază, turnură. (Sub ce ~ se prezintă lucrurile?) 12. aspect, priveliște, (înv.) priveală, privire. (O ~ demnă de milă.) 13. aspect, față. (Parcă a căpătat altă ~.) 14. aspect, latură. (~ veselă a lucrurilor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A ÎNFĂȚIȘÁ ~éz tranz. 1) A face să se înfățișeze. 2) (obiecte) A pune în față; a prezenta; a arăta. 3) (realitatea în artă) A reda prin mijloace artistice; a reprezenta; a oglindi; a reda. Tabloul ~ează un răsărit de soare. 4) rar (însoțit de un pronume în dativ) A plăsmui în minte; a-și închipui; a-și imagina. 5) A reda prin forma sa concretă; a reprezenta. Decorul ~ează o pădure. 6) A exprima prin sine ca exponent; a reprezenta. ~ republica. /în + fățiș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ÎNFĂȚIȘÁ mă ~éz intranz. 1) A apărea în persoană (în fața unei autorități); a-și face apariția personal; a compărea; a se prezenta. S-a ~at la proces. 2) A apărea prin forma sa concretă (ca alt obiect sau persoană); a se prezenta. /în + fățiș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNFĂȚIȘÁRE ~ări f. 1) v. A ÎNFĂȚIȘA și A SE ÎNFĂȚIȘA. 2) Fel în care se înfățișează cineva sau ceva; aspect. Parcă a căpătat altă ~. 3) jur. Prezentare în fața unui organ judiciar. ~area lui la proces. /v. a (se) înfățișa
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfățișá vb., ind. prez. 1 sg. înfățișéz, 3 sg. și pl. înfățișeáză, 1 pl. înfățișăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfățișéze; ger. înfățișând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfățișáre s. f., g.-d. art. înfățișării; pl. înfățișări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înfățișà v. l. a pune în față, a prezenta; 2. a pune în vedere, a reprezenta; 3. a compare, a veni înaintea unui tribunal. [V. fățiș].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înfățișare f. 1. (re)prezentațiune; 2. comparițiune; 3. aparență, aspect.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înfățișáre f., pl. ărĭ. Acțiunea de a saŭ de a te înfățișa. Aspect, față, formă. Comparațiune, prezentare la judecată.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

înfățișéz v. tr. (d. fățiș, față). Supun vederiĭ cuĭva, prezent [!]. Reprezent [!]: acest tabloŭ îl înfățișează pe Mihaĭ Viteazu. V. refl. Mă prezent, compar: mă înfățișez la judecată. Mă prezent, apar: munțiĭ ni se înfățișaŭ. – În nord și Ban. -oșez.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

înfățișáre s.f. (arg. studențesc) Examen ◊ „Mâine am ultima și cea mai grea înfățișare din anul ăsta.” (C. Lupu în LL 3/72 p. 350)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

a avea înfățișări expr. (stud.) a avea examen
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

înfățișare, înfățișări s. f. (stud.) examen.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink