2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INFANTE, -Ă, infanți, -te, s. m. și f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. – Din sp. infante. Cf. it. infante.

INFANTE, -Ă, infanți, -te, s. m. și f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. – Din sp. infante. Cf. it. infante.

infante, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 265/7 / V: ~nt / Pl: ~nți, ~e / E: it, sp infante] (Înv) 1 sm Titlu dat copiilor regilor Spaniei și ai Portugaliei, în afară de primul născut. 2 smf Persoană cu titlul de infante (1).

INFANTE, -Ă s.m. și f. Titlu dat copiilor regilor Spaniei (și ai Portugaliei) în afară de primul născut. [< sp. infante].

INFANTE, -Ă s. m. f. titlul dat copiilor regilor Spaniei și Portugaliei, în afară de primul născut. (< sp. infante)

INFANTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. (în Spania și Portugalia; folosit și ca titlu) Fiu sau fiică a unui rege (în afară de primul născut). /sp. infante, fr. infant

infante m. titlu dat copiilor la urmă născuți ai regilor Spaniei și Portugaliei.

*infánt, -ă s. (sp. și pg. infante, f. infanta, d. lat. in-fans, -fántis, copil. V. fante, faimă, infanterie). Titlu dat în Spania și Portugalia copiilor regalĭ născuțĭ după primu copil.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

infante s. m., art. infantele; pl. infanți

infantă s. f., g.-d. art. infantei; pl. infante

infantă s. f., g.-d. art. infantei; pl. infante

Intrare: infante
substantiv masculin (M46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infante
  • infantele
plural
  • infanți
  • infanții
genitiv-dativ singular
  • infante
  • infantelui
plural
  • infanți
  • infanților
vocativ singular
plural
substantiv masculin (M3)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infant
  • infantul
  • infantu‑
plural
  • infanți
  • infanții
genitiv-dativ singular
  • infant
  • infantului
plural
  • infanți
  • infanților
vocativ singular
plural
Intrare: infantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • infantă
  • infanta
plural
  • infante
  • infantele
genitiv-dativ singular
  • infante
  • infantei
plural
  • infante
  • infantelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

infante, infanțisubstantiv masculin
infantă, infantesubstantiv feminin

  • 1. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.