6 definiții pentru infantă, infante   declinări

infántă s. f., pl. infánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÁNTE, -Ă, infanți, -te, s. m. și f. Titlu dat copiilor regelui Spaniei (și al Portugaliei), în afară de primul născut; persoană care poartă acest titlu. – Din sp. infante. Cf. it. infante.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÁNTE ~tă (~ți, ~te) m. și f. (în Spania și Portugalia; folosit și ca titlu) Fiu sau fiică a unui rege (în afară de primul născut). /sp. infante, fr. infant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÁNTE, -Ă s.m. și f. Titlu dat copiilor regilor Spaniei (și ai Portugaliei) în afară de primul născut. [< sp. infante].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INFÁNTE, -Ă s. m. f. titlul dat copiilor regilor Spaniei și Portugaliei, în afară de primul născut. (< sp. infante)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

infánte s. m., pl. infánți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink