INEXPUGNÁBIL, -Ă, inexpugnabili, -e, adj. (Despre locuri fortificate) Care nu poate fi cucerit; de neînvins. – Din fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXPUGNÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi luat cu asalt; de necucerit; de neînvins. O cetate ~ă. [Sil. in-ex-pug-] /<fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXPUGNÁBIL, -Ă adj. Care nu se poate cuceri; de neînvins. [Cf. fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXPUGNÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi cucerit; de neînvins; (fig.) care rezistă la toate atacurile. (< fr. inexpugnable, lat. inexpugnabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Inexpugnabil ≠ expugnabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inexpugnábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. inexpugnábili; f. sg. inexpugnábilă, pl. inexpugnábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inexpugnábil, -ă adj. (lat. in-expugnabilis, d. ex-pugnare, a cuceri, V. pumn). Care nu poate fi cucerit: fort inexpugnabil. Care nu poate fi înfrînt: virtute inexpugnabilă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink