INEXORÁBIL, -Ă, inexorabili, -e, adj. Care nu poate fi înduplecat, neînduplecat, implacabil. – Din fr. inexorable, lat. inexorabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXORÁBIL ~ă (~i, ~e) Care nu poate fi convins, înduplecat; de neînduplecat; implacabil. [Sil. in-e-xo-] /<fr. inexorable, lat. inexorabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXORÁBIL, -Ă adj. Neînduplecat, implacabil. [Cf. fr. inexorable, lat. inexorabilis].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXORÁBIL, -Ă adj. 1. neînduplecat, fără milă. 2. implacabil. (< fr. inexorable, lat. inexorabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXORÁBIL adj. v. crud, hain, implacabil, necruțător, neiertător, neînduplecat, neîndurător, nemilos, nemilostiv.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inexorábil adj. m., pl. inexorábili; f. sg. inexorábilă, pl. inexorábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inexorábil, -ă adj. (lat. in-exorábilis, d. ex-órare, a ruga de tot, a îndupleca. V. orațiune). Care nu poate fi înduplecat: judecător inexorabil. Fig. Foarte sever: legile inexorabile ale luĭ Dracone. Adv. În mod inexorabil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink