INEXISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a nu exista; lipsă de existență; neexistență. – Din fr. inexistence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXISTÉNȚĂ f. Caracter inexistent; lipsă de existență. /<fr. inexistence
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXISTÉNȚĂ s.f. Faptul de a nu exista; lipsă de existență. [Pron. in-eg-zis-. / cf. fr. inexistence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXISTÉNȚĂ s. f. faptul de a nu exista; lipsă de existență. (< fr. inexistence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INEXISTÉNȚĂ s. v. neant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inexistență ≠ existență
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inexisténță s. f. (sil. mf. in-) [x pron. gz], g.-d. art. inexisténței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inexisténță f., pl. e (d. existență; fr. -ence). Lipsă de existență, calitatea de a nu exista. – Ob. inegz- (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink