INERVÁRE, inervări, s. f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ◊ Inervație. – V. inerva.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INERVÁRE s.f. Acțiunea de a inerva și rezultatul ei. ♦ Inervație. [< inerva].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INERVÁRE s. v. inervație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inerváre (anat.) s. f., g.-d. art. inervării; pl. inervări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INERVÁ, pers. 3 inervează, vb. I. Tranz. (Despre nervi) A produce o stare de excitare a unui organ sau a unui țesut. – Din fr. innerver.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A INERVÁ pers. 3 ~eáză tranz. (organe sau țesuturi) A asigura cu o rețea de nervi. /<fr. inerver
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INERVÁ vb. I. tr. (Despre nervi) A forma rețeaua de nervi a unui organ, a unui țesut. [P.i. 3 -vează. / < fr. innerver].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INERVÁ vb. tr. (despre nervi) a forma rețeaua de nervi a unui organ, țesut. (< fr. innerver)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inervá (anat.) vb., ind. prez. 3 sg. inerveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inervațiúne f. (d. inervez; fr. innervation). Mod special de acțiune a elementelor nervoase. Modu distribuiriĭ nervilor într´o regiune: inervațiunea mîniĭ [!]. – Și -áție și -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*inervéz v. tr. (d. nerv; fr. innerver. V. e-nervez). Anat. Procur (daŭ) nervĭ uneĭ regiunĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink