INEPUIZÁBIL, -Ă, inepuizabili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi epuizat, care nu se termină niciodată, neepuizabil; p. ext. extrem de abundent, de bogat. [Pr.: -pu-i-] – Din fr. inépuisable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INEPUIZÁBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu se epuizează; care nu are sau pare a nu avea sfârșit (în timp sau în spațiu); de neepuizat; neepuizabil; interminabil. 2) Care este din abundență; foarte abundent; extrem de bogat. [Sil. in-e-pu-i-] /<fr. inépuisable
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INEPUIZÁBIL, -Ă adj. (Adesea fig.) Interminabil; de neepuizat; (p. ext.) extrem de bogat. [Pron. -pu-i-. / cf. fr. inépuisable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INEPUIZÁBIL, -Ă adj. (și fig.) interminabil; de neepuizat. (p. ext.) extrem de bogat. (< fr. inépuisable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INEPUIZÁBIL adj. interminabil, neepuizabil, neistovit, nesfârșit, (fig.) nesecat. (O sursă ~ de ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Inepuizabil ≠ epuizabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inepuizábil adj. m. (sil. mf. in-) epuizabil
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink