7 definiții pentru «inept»   declinări

INÉPT, -Ă, inepți, -te, adj. (Rar) Prost, stupid, tâmpit. – Din fr. inepte, lat. ineptus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INÉPT ~tă (~ți, ~te) Care este lipsit de logică; fără nici o noimă; absurd; stupid; alogic; aberant. /<fr. inepte, lat. ineptus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INÉPT, -Ă adj. (Rar) Prost, tâmpit; stupid. [Cf. fr. inepte, lat. ineptus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INÉPT, -Ă adj., s. m. f. (om) prost, tâmpit; stupid. (< fr. inepte, lat. ineptus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INÉPT adj. v. nătâng, neghiob, neghiobesc, nerod, nerozesc, netot, prostesc, stupid.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inépt adj. m., pl. inépți; f. sg. inéptă, pl. inépte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inépt, -ă adj. (lat. in-eptus, d. in, ne, și aptus, apt. V. inapt). Incapabil, prost. Adv. În mod inept.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink