INEPȚÍE, inepții, s. f. Faptă sau vorbă prostească, stupidă; prostie, stupiditate, absurditate. – Din fr. ineptie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INÉPȚIE ~i f. Faptă sau vorbă ineptă; absurditate; stupiditate. [G.-D. inepției] /<fr. ineptie, lat. ineptia
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INEPȚÍE s.f. Vorbă sau faptă ineptă; prostie, tâmpenie; stupiditate; absurditate. [Gen. -iei. / cf. fr. ineptie, lat. ineptia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INEPȚÍE s. f. vorbă, faptă ineptă; prostie; stupiditate; absurditate. (< fr. ineptie, lat. ineptia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INEPȚÍE s. v. prostie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inepțíe s. f., art. inepțía, g.-d. art. inepțíei; pl. inepțíi, art. inepțíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inepțíe f. (fr. ineptie, lat. inéptia). Incapacitate, prostie. Faptă saŭ vorbă de om inept.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink