INELUCTÁBIL, -Ă, ineluctabili, -e, adj. (Livr.) Care este de neînlăturat, care nu poate fi împiedicat; inevitabil, neeluctabil. – Din fr. inéluctable, lat. ineluctabilis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INELUCTÁBIL ~ă (~i, ~e) livr. Care nu poate fi evitat, împiedicat; de neocolit; inevitabil. /<fr. inéluctable, lat. ineluctabilis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INELUCTÁBIL, -Ă adj. (Liv.) Inevitabil; de neînlăturat. [Cf. fr. inéluctable, lat. ineluctabilis < in – ne, luctari – a lupta].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INELUCTÁBIL, -Ă adj. care nu poate fi împiedicat; inevitabil; de neînlăturat. (< fr. inéluctable, lat. ineluctabilis)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ineluctábil (livr.) (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. ineluctábili; f. ineluctábilă, pl. ineluctábile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

INELUCTÁBIL adj. v. iminent, inevitabil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ineluctábil adj. m. (sil. mf. in-), pl. ineluctábili; f. sg. ineluctábilă, pl. ineluctábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink