INEDÍT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INEDÍT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre lucrări, texte, documente) Care nu a mai fost editat; publicat pentru prima dată. 2) Care anterior nu a fost cunoscut; necunoscut; nou. /<fr. inédit, lat. ineditus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INEDÍT, -Ă adj. Care nu a mai fost publicat, editat. ♦ (Fig.) Nou, necunoscut, neobișnuit. [< fr. inédit, cf. lat. ineditus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INEDÍT, -Ă adj. 1. (despre documente, lucrări) care nu a mai fost publicat. 2. (fig.) nou, necunoscut, neobișnuit. (< fr. inédit, lat. ineditus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inedít (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inedíți; f. inedítă, pl. inedíte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

INEDÍT adj. v. nou, original.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INEDÍT s. v. originalitate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

inedít adj. m. (sil. mf. in-), pl. inedíți; f. sg. inedítă, pl. inedíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inédit, -ă adj. (lat. in-éditus, d. in-, ne, și éditus, „scos, emis”, întocmaĭ ca vgr. an-ékdotos. V. edițiune și anecdotă). Care n´a fost tipărit (publicat): poezie inedită. – Ob., dar nu maĭ bine, inedít (după fr.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink