15 definiții pentru inedit

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INEDIT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus.

INEDIT, -Ă, inediți, -te, adj. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte; nou, neobișnuit. – Din fr. inédit, lat. ineditus.

inedit, ~ă a [At: GHEREA, ST. CR. I, 5 / Pl: ~iți, ~e / E: fr inédit, lat ineditus] 1 Care se publică pentru prima oară. 2 (Fig) Necunoscut mai înainte. 3 (Fig) Neobișnuit.

INEDIT, -Ă, inediți, -te, adj. (Despre opere literare sau științifice) Care n-a fost încă publicat, care se tipărește sau se publică pentru prima oară. Operă inedită.Articolele cuprinse în acest volum au fost tipărite în revista «Contemporanul», afară de două, inedite. GHEREA, ST. CR. I 5. ♦ Fig. Necunoscut mai înainte, neobișnuit, nou. Justa apreciere a unei opere implică stabilirea specificului său, a modului original, inedit, în care un scriitor reflectă un anumit aspect nou din viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/5. Limba scrisă... găsește în resursele limbii vorbite formule inedite, elemente expresive de cea mai înaltă valoare stilistică. L. ROM. 1953, nr. 2, 38.

INEDIT, -Ă adj. Care nu a mai fost publicat, editat. ♦ (Fig.) Nou, necunoscut, neobișnuit. [< fr. inédit, cf. lat. ineditus].

INEDIT, -Ă adj. 1. (despre documente, lucrări) care nu a mai fost publicat. 2. (fig.) nou, necunoscut, neobișnuit. (< fr. inédit, lat. ineditus)

INEDIT ~tă (~ți, ~te) 1) (despre lucrări, texte, documente) Care nu a mai fost editat; publicat pentru prima dată. 2) Care anterior nu a fost cunoscut; necunoscut; nou. /<fr. inédit, lat. ineditus

inedit a. care încă n’a fost publicat: opere inedite.

*inédit, -ă adj. (lat. in-éditus, d. in-, ne, și éditus, „scos, emis”, întocmaĭ ca vgr. an-ékdotos. V. edițiune și anecdotă). Care n’a fost tipărit (publicat): poezie inedită. – Ob., dar nu maĭ bine, inedít (după fr.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

inedit (desp. i-ne-/in-e-) adj. m., pl. inediți; f. inedi, pl. inedite

inedit (i-ne- / in-e-) adj. m., pl. inediți; f. inedită, pl. inedite

inedit adj. m. (sil. mf. in-), pl. inediți; f. sg. inedită, pl. inedite

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

INEDIT s. noutate, originalitate. (~ unei teorii.)

Intrare: inedit
inedit adjectiv
  • silabație: i-ne-dit, in-e-dit info
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • inedit
  • ineditul
  • ineditu‑
  • inedi
  • inedita
plural
  • inediți
  • inediții
  • inedite
  • ineditele
genitiv-dativ singular
  • inedit
  • ineditului
  • inedite
  • ineditei
plural
  • inediți
  • inediților
  • inedite
  • ineditelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

inedit, inediadjectiv

  • 1. Care nu a mai fost publicat, care se publică pentru prima oară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Operă inedită. DLRLC
    • format_quote Articolele cuprinse în acest volum au fost tipărite în revista «Contemporanul», afară de două, inedite. GHEREA, ST. CR. I 5. DLRLC
    • 1.1. figurat Necunoscut mai înainte. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Justa apreciere a unei opere implică stabilirea specificului său, a modului original, inedit, în care un scriitor reflectă un anumit aspect nou din viață. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 361, 3/5. DLRLC
      • format_quote Limba scrisă... găsește în resursele limbii vorbite formule inedite, elemente expresive de cea mai înaltă valoare stilistică. L. ROM. 1953, nr. 2, 38. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.