INDURÁ, pers. 3. indurează, vb. I. Refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. – Din fr. indurer.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDURÁRE, îndurări, s. f. Acțiunea de a (se) îndura și rezultatul ei; putere de a răbda; răbdare; milă, compătimire, bunătate. – V. îndura.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDURÁ vb. I. refl. (Med.; despre țesuturi) A se întări. [< fr. indurer].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ÎNDURÁRE s., interj. 1. s. v. iertare. 2. interj. v. iertare! 3. s. milă, milostivire, (livr.) mizericordie, (înv.) mesereare, milcuire, pietate. (A arăta ~ față de cel aflat în nenorocire.) 4. s. v. milă.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indurá vb., ind. prez. 3 sg. indureáză
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

înduráre s. f., g.-d. art. îndurării; pl. îndurări
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink