INDURÁȚIE, indurații, s. f. (Med.) Proces patologic caracterizat prin creșterea consistenței unui țesut sau a unui organ. ♦ Bătătură. – Din fr. induration.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDURÁȚIE ~i f. Stare patologică constând în întărirea anormală a unui țesut organic. [G.-D. indurației] /<fr. induration
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDURÁȚIE s.f. Întărire anormală a unui țesut sau organ. ♦ Bătătură. [Gen. -iei. / cf. fr. induration, lat. induratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDURÁȚIE s. f. 1. stare de întărire anormală a unui țesut sau organ. 2. parte indurată; bătătură. (< fr. induration, lat. induratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

induráție s. f. (sil. -ți-e), art. induráția (sil. -ți-a), g.-d. art. induráției, pl. induráții, art. induráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*indurațiúne f. (lat. in-durátio, -ónis). Med. Învîrtoșarea anormală a unuĭ țesut. Parte vîrtoasă (dură).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink