INDUCTÍV, -Ă, inductivi, -e, adj. Care procedează prin inducție (1), care se bazează pe inducție. ◊ Metodă inductivă = metodă de cercetare care procedează prin ridicarea de la particular la general, prin urmărirea trecerii de la efect la cauză. – Din fr. inductif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDUCTÍV ~ă (~i, ~e) Care este bazat pe inducție; format prin inducție. /<lat. inductivus, fr. inductif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDUCTÍV, -Ă adj. Făcut prin inducție (1), bazat pe inducție. [< fr. inductif, cf. lat. inductivus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDUCTÍV, -Ă adj. care procedează prin inducție (1), bazat pe inducție. (< fr. inductif, lat. inductivus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

inductív adj. m., pl. inductívi; f. sg. inductívă, pl. inductíve
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*inductív, -ă adj. (lat. in-ductivus). Care procedează pin [!] inducțiune: metodă inductivă. Adv. În mod inductiv, pin inducțiune.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink