INDRUȘAÍM, indrușaimi, s. m. 1. Plantă agățătoare decorativă din familia leguminoaselor, cu flori roșii, violete sau albe; sângele-voinicului (Lathyrus odoratus). 2. (Reg.) Mușcată. [Var.: indrișaím s. m.] – Din tc. itirșahi, itrișahi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDRUȘAÍM ~i m. Plantă decorativă cu flori plăcut mirositoare de diferite culori; sângele-voinicului. /<turc. itri-șahi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDRUȘÁIM s. v. sângele-voinicului.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDRUȘÁIM s. v. mușcată.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indrușaím s. m., pl. indrușaími
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indrușaím m. (turc. ' ytri-Šahi, d. ar. ' ytyr, esență, și pers. Šahi, regal). O plantă leguminoasă papilionacee agățătoare originară din India și cultivată și la noĭ din cauza florilor eĭ frumoase și parfumate, numită și sîngele voĭniculuĭ (lathyrus odorátus). Munt. Mușcat. – Și indrișain și endrișaim.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink