indolent, ~ă a [At: GALACTION, O. A. I, 112 / Pl: ~nți, ~e / E: lat indolens, -ntis, fr indolent, it indolente] 1 Nesimțit. 2 Nepăsător. 3 Apatic. 4 Leneș. 5 Lipsit de energie.

indolență sf [At: DA / Pl: ~țe / E: lat indolentia, fr indolence, it indolenza] 1 Nesimțire. 2 Nepăsare. 3 Apatie. 4 Lene. 5 Lipsă de energie.

INDOLENT, -Ă, indolenți, -te, adj. Lipsit de energie, nepăsător, nesimțitor, apatic.

INDOLENȚĂ, indolențe, s. f. Nepăsare, nesimțire, moliciune, apatie. Nu trebuie să se uite nici o clipă că indolența și birocratismul ascund de multe ori manifestări ale dușmanului de clasă. SCÎNTEIA, 1951, nr. 1934.

INDOLENT, -Ă adj. Lipsit de energie; leneș, nepăsător; apatic. [Cf. fr. indolent].

INDOLENȚĂ s.f. Lipsă de energie; lene, nepăsare; apatie. [Cf. fr. indolence, lat. indolentia].

INDOLENT, -Ă adj., s. m. f. (om) lipsit de energie; leneș, nepăsător. (< fr. indolent, lat. indolens)

INDOLENȚĂ s. f. nepăsare, apatie, lene. (< fr. indolence, lat. indolentia)

INDOLENT ~tă (~ți, ~te) Care nu este în stare sau evită să facă eforturi; lipsit de energie. /<fr. indolent, lat. indolens, ~ntis

INDOLENȚĂ ~e f. Stare de indolent; dispoziție de a evita orice efort. /<fr. indolence, lat. indolentia

indolent a. lipsit de energie, nesimțitor.

indolență f. nesimțire morală, trândăvie intelectuală.

*indolént, -ă adj. (lat. in-dolens, -éntis, pe care nu-l doare nimica, d. dolére, a durea). Nesimțitor, nepăsător, apatic: om, popor indolent. Adv. Cu indolență.

*indolénță f., pl. e (lat. in-dolentia). Nesimțire, nepăsare, apatie: indolența Țiganilor.

indolent adj. m., pl. indolenți; f. indolentă, pl. indolente

indolență s. f., g.-d. art. indolenței; pl. indolențe

indolent adj. m., pl. indolenți; f. indolentă, pl. indolente

indolență s. f., g.-d. art. indolenței; pl. indolențe

indolent adj. m., pl. indolenți; f. sg. indolentă, pl. indolente

indolență s. f., g.-d. art. indolenței; pl. indolențe

INDOLENT adj., s. 1. adj. v. indiferent. 2. adj. v. bleg. 3. adj., s. leneș.

INDOLENȚĂ s. 1. v. indiferență. 2. v. lene.

INDOLENT adj., s. 1. adj. apatic, delăsător, indiferent, lăsător, nepăsător, pasiv, placid, tembel, (livr.) impasibil, (reg.) nebriștit, (fig.) rece. (Om ~; atitudine ~.) 2. adj. bleg, lălîu, moale, molatic, molîu, mototol, (reg.) tofolog, (fig.) băligos, mălăieț, mămăligos. (O ființă ~.) 3. adj., s. leneș, puturos, trîndav, trîntor, (rar) somnoros, (înv. și pop.) neharnic, (reg.) caniv, lenos, zăcaș, (Mold.) duglan, dugliș, lainic, (prin Olt.) sanchiu, (Transilv. și Bucov.) trînd, (înv.) lenevos, tanduriu. (Om ~.)

INDOLENȚĂ s. 1. apatie, delăsare, indiferență, inerție, insensibilitate, nepăsare, pasivitate, placiditate, tembelism, (livr.) impasibilitate, prostrație, (rar) indiferentism, neîngrijire, pasivism, (înv.) negrijă, negrijință, tembelîc, (grecism înv.) adiaforie, (fig.) răceală. (Stare de ~.) 2. lene, lenevie, puturoșenie, trîndăveală, trîndăvie, (rar) lenevire, puturoșie, trîndăvit, (înv.) tandur. (E de-o ~ fără pereche.)

Indolent ≠ robust, viguros, vigoare, muncitor

INDOLENȚĂ. Subst. Indolență, indiferență, indiferentism (rar), nonșalanță (livr.), nepăsare, dezinteres, dezinteresare, lipsă de interes, zăcășeală (reg.), delăsare, impasibilitate (livr.), insensibilitate (fig.), nesimțire, răceală (fig.), apatie, inerție (fig.), blazare. Resemnare, resignare (rar), resignație (rar). Inactivitate, inacțiune (rar), nelucrare (înv.), pasivitate, pasivism (rar). Moleșeală, moleșire, moliciune, torpoare (rar), lîncezeală, lîncezire. Lene, lenevie, lenevit, trîndăveală, trîndăvie, trîndăvit (rar), puturoșenie, puturoșie. Neglijență, neîngrijire, neatenție, delăsare. Adj. Indolent, indiferent, nonșalant (livr.), nepăsător, impasibil (livr.), insensibil (fig.), nesimțitor, rece (fig.), apatic, inert, blazat. Resemnat, resignat (rar). Inactiv, pasiv. Moale, molatic, molîu, molălău (reg.). Leneș, lenevos (înv. și pop.), lenos (rar), zăcaș (reg.), puturos. Neglijent, neatent, distrat. Vb. A fi indolent (indiferent, nepăsător), a manifesta o atitudine de indolență (nepăsare), a da (a ridica) din umeri; a se dezinteresa, a nu-i păsa (de nimic), a-i fi (cuiva) totuna (indiferent, egal), a nu se sinchisi, a nu avea grijă, a plînge plînsul lui Păcală, a se delăsa. A lenevi, a trîndăvi, a sta cu mîinile în sîn, a sta cu mîinile în șolduri, a tăia frunză la cîini, a duce cîinii la apă, a sta cu burta la soare, a arde gazul de pomană. Adv. Cu nepăsare, cu indiferență, cu răceală etc.; fără simț de răspundere. V. inactivitate, lene, moliciune, neatenție, renunțare.