opțiuni
  • info

2 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNDOCTRINARE s. f. Acțiunea de a îndoctrina. – V. îndoctrina.

ÎNDOCTRINARE s. f. Acțiunea de a îndoctrina. – V. îndoctrina.

îndoctrinare sf [At: DA / Pl: ~nări / E: îndoctrina] 1 Inițiere într-o doctrină. 2 (Fig) Înarmare cu o doctrină. 3 (Pex) Convingere.

ÎNDOCTRINARE s. f. Acțiunea de a îndoctrina.

ÎNDOCTRINARE s.f. Acțiunea de a îndoctrina și rezultatul ei. [< îndoctrina].

ÎNDOCTRINA, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. – În + doctrină (după fr. endoctriner).

ÎNDOCTRINA, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. – În + doctrină (după fr. endoctriner).

îndoctrina vt [At: DA / Pzi: ~nez / E: în- + doctrină] 1 A iniția pe cineva într-o doctrină. 2 (Pex) A convinge.

ÎNDOCTRINA, îndoctrinez, vb. I. Tranz. A iniția, a înarma cu o doctrină.

ÎNDOCTRINA vb. I. tr. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină; a convinge. [Cf. fr. endoctriner].

ÎNDOCTRINA vb. tr. a iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. (< fr. endoctriner)

A ÎNDOCTRINA ~ez tranz. 1) A înarma cu o doctrină. 2) A iniția într-o doctrină. [Sil. -doc-tri-] /în + doctrină

îndoctrinà v. 1. a instrui; 2. a da informațiunile, indicațiunile necesare.

*îndoctrinéz v. tr. (fr. endoctriner). Rar. Instruesc, învăț.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îndoctrinare s. f., g.-d. art. îndoctrinării

îndoctrinare s. f., g.-d. art. îndoctrinării

îndoctrinare s. f., g.-d. art. îndoctrinării; pl. îndoctrinări

îndoctrina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îndoctrinez, 3 îndoctrinează; conj. prez. 1 sg. să îndoctrinez, 3 să îndoctrineze

îndoctrina (a ~) vb., ind. prez. 3 îndoctrinează

îndoctrina vb., ind. prez. 1 sg. îndoctrinez, 3 sg. și pl. îndoctrinează

Intrare: îndoctrinare
îndoctrinare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îndoctrinare
  • ‑ndoctrinare
  • îndoctrinarea
  • ‑ndoctrinarea
plural
  • îndoctrinări
  • ‑ndoctrinări
  • îndoctrinările
  • ‑ndoctrinările
genitiv-dativ singular
  • îndoctrinări
  • ‑ndoctrinări
  • îndoctrinării
  • ‑ndoctrinării
plural
  • îndoctrinări
  • ‑ndoctrinări
  • îndoctrinărilor
  • ‑ndoctrinărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: îndoctrina
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îndoctrina
  • ‑ndoctrina
  • îndoctrinare
  • ‑ndoctrinare
  • îndoctrinat
  • ‑ndoctrinat
  • îndoctrinatu‑
  • ‑ndoctrinatu‑
  • îndoctrinând
  • ‑ndoctrinând
  • îndoctrinându‑
  • ‑ndoctrinându‑
 singular plural
  • îndoctrinează
  • ‑ndoctrinează
  • îndoctrinați
  • ‑ndoctrinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îndoctrinez
  • ‑ndoctrinez
 (să)
  • îndoctrinez
  • ‑ndoctrinez
  • îndoctrinam
  • ‑ndoctrinam
  • îndoctrinai
  • ‑ndoctrinai
  • îndoctrinasem
  • ‑ndoctrinasem
a II-a (tu)
  • îndoctrinezi
  • ‑ndoctrinezi
 (să)
  • îndoctrinezi
  • ‑ndoctrinezi
  • îndoctrinai
  • ‑ndoctrinai
  • îndoctrinași
  • ‑ndoctrinași
  • îndoctrinaseși
  • ‑ndoctrinaseși
a III-a (el, ea)
  • îndoctrinează
  • ‑ndoctrinează
 (să)
  • îndoctrineze
  • ‑ndoctrineze
  • îndoctrina
  • ‑ndoctrina
  • îndoctrină
  • ‑ndoctrină
  • îndoctrinase
  • ‑ndoctrinase
plural I (noi)
  • îndoctrinăm
  • ‑ndoctrinăm
 (să)
  • îndoctrinăm
  • ‑ndoctrinăm
  • îndoctrinam
  • ‑ndoctrinam
  • îndoctrinarăm
  • ‑ndoctrinarăm
  • îndoctrinaserăm
  • ‑ndoctrinaserăm
  • îndoctrinasem
  • ‑ndoctrinasem
a II-a (voi)
  • îndoctrinați
  • ‑ndoctrinați
 (să)
  • îndoctrinați
  • ‑ndoctrinați
  • îndoctrinați
  • ‑ndoctrinați
  • îndoctrinarăți
  • ‑ndoctrinarăți
  • îndoctrinaserăți
  • ‑ndoctrinaserăți
  • îndoctrinaseți
  • ‑ndoctrinaseți
a III-a (ei, ele)
  • îndoctrinează
  • ‑ndoctrinează
 (să)
  • îndoctrineze
  • ‑ndoctrineze
  • îndoctrinau
  • ‑ndoctrinau
  • îndoctrinară
  • ‑ndoctrinară
  • îndoctrinaseră
  • ‑ndoctrinaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îndoctrinare, îndoctrinărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a îndoctrina. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • vezi îndoctrina DEX '09 DEX '98 DN

îndoctrina, îndoctrinezverb

  • 1. A iniția într-o doctrină, a înarma cu o doctrină. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: convinge
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.