9 definiții pentru indocilitate
Explicative DEX
INDOCILITATE s. f. (Rar) Lipsă de docilitate, de supunere; neascultare, nesupunere. – Din fr. indocilité.
INDOCILITATE s. f. (Rar) Lipsă de docilitate, de supunere; neascultare, nesupunere. – Din fr. indocilité.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
indocilitate sf [At: DA ms / Pl: ~tăți / E: lat indocilitas, -atis, fr indocilité] 1 Lipsă de docilitate Si: neascultare, nesupunere, (rar) neînțelegere. 2 Caracter al celui indocil. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
* INDOCILITATE sf. Caracterul celui indocil [fr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
INDOCILITATE s.f. Caracterul celui indocil. [Cf. fr. indocilité].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
INDOCILITATE s. f. caracterul celui indocil. (< fr. indocilité)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*indocilitáte f. (d. indocil). Caracteru de a fi indocil, nesupunere.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
indocilitate (rar) s. f., g.-d. art. indocilității
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
indocilitate (rar) s. f., g.-d. art. indocilității
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
indocilitate s. f., g.-d. art. indocilității
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F117) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
indocilitatesubstantiv feminin
- 1. Lipsă de docilitate, de supunere. DEX '09 DEX '98 DNsinonime: neascultare nesupunere
etimologie:
- indocilité DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.