6 intrări

30 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

INDO-: ~-EUROPEAN2 m. pl. Termen folosit pentru a denumi un grup de populații care trăiau prin mileniul 3 î.e.n. în regiunile Asiei Centrale. [Sil. -e-u-ro-pean] /<fr. indo-européen

INDO-: ~-EUROPEAN1 ~eană (~eni, ~ene) Care aparține familiei de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte, dar reconstituită în esență. /<fr. indo-européen

INDO-EUROPEAN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. (La pl.) Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. III î. H. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest; (și la sg.) persoană aparținând acestui grup. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indo-européen.

INDO-EUROPENISTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu studiul limbilor indo-europene. – Cf. germ. Indoeuropäistik.

INDO-IRANIAN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien.

INDO-IRANIAN, -Ă, indo-iranieni, -e, adj. (În sintagma) Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. [Pr.: -ni-an] – Din fr. indo-iranien.

indo-european, ~ă [At: DA ms / Pl: ~eni, ~ene / E: fr indo-européen] 1-2 sf, a (Șîs) Limbi ~ene Familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ istorice. 3 smp Denumire dată unui grup de populații care trăiau în mileniul III î. Hr. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest. 4-5 a Care aparține (limbilor indo-europene (1) sau) indo-europenilor (3). 6-7 a Specific (limbilor indo-europene (1) sau) indo-europenilor (3). 8-9 a Care se referă (la limbile indo-europene (1) sau) la indo-europeni (3).

indo-fenol sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr indophénol] Materie colorantă albastră obținută prin acționarea unui fenat alcalin asupra unei amine. corectat(ă)

indo-iranian, ~ă [At: DEX / P: ~ni-an / Pl: ~ieni, ~iene / E: fr indo-iranien] 1-2 sf, a (Șîs) Limbi ~iene Grup de limbi ale familiei indo-europene, din care fac parte sanscrita (limba literară clasică a Indiei), limbile și dialectele indiene și cele iraniene. 3 smp Veche populație care trăia pe teritoriul care astăzi aparține Indiei și Iranului. 4-5 a Specific (indo-iranienilor sau) limbilor vorbite de aceștia. 6-7 a Referitor (la limbile indo-iraniene sau) la indo-iranieni. 8-9 a Aparținând grupului lingvistic (indo-iranian sau) populațiilor indo-iraniene.

INDO-EUROPEAN, -Ă, indo-europeni, -e, adj., s. m. pl. 1. Adj. (În sintagma) Limbi indo-europene (și substantivat, f. sg.) = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate în texte scrise, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. 2. S. m. pl. Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III a Cr. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest. 3. Adj. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. – Din fr. indoeuropéen.

INDO-EUROPEAN, -Ă, indo-europeni, -e, adj. (Lingv.; mai ales în expr.) Limbă indo-europeană = limbă neatestată în texte și considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc.

INDO-EUROPEAN, -Ă s.m. și f. Nume dat unui grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentînd continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică. // adj. Care aparține acestui grup etnolingvistic; referitor la acest grup. [Pron. -pean. / cf. fr. indo-européen].

INDO-EUROPEAN, -Ă I. s. m. f. grup mare de popoare și de limbi vorbite în prezent în Europa și în alte continente, reprezentând continuarea unei limbi comune neatestate, dar reconstituită prin metoda comparativ-istorică. II. adj. referitor la aceste limbi sau la populațiile care le vorbeau. (< fr. indo-européen)

INDO-IRANIAN, -Ă adj. limbi ĕne = grup de limbi indo-europene din care fac parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. (< fr. indo-iranien)

Indo-european a. care aparține Indiei și Europei: se zice de grupul de limbi numite și arice: sanscrita, zenda, greaca, latina, celtica, germana, slava.

*indo-eŭropeán, -ă s., pl. enĭ, ene, indo-eŭropeŭ, -éĭe s., pl. eĭ, eĭe și indo-germán, -ă s. Om din familia indoeŭripeĭe, Ar (Aryas). Adj. Popoarele indo-eŭropeĭe (V. europeŭ). – Aceste popoare se numesc indo-eŭropeĭe fiind-că se întind din India pînă la extremitatea Eŭropeĭ. Germaniĭ le numesc indo-germane. Ele sînt: Indieniĭ (Hindu), Iranieniĭ (Perșiĭ), Armeniĭ, Greciĭ, Albanejiĭ, Italiĭ (Latiniĭ), Celțiĭ, Germaniĭ (Germanĭ, Anglo-Saxonĭ și Scandinavĭ), Litvaniĭ și Slaviĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!indo-european (desp. -e-u-, -pean) adj. m., s. m., pl. indo-europeni; adj. f., s. f. indo-europea, pl. indo-europene

indo-europea (limbă) (desp. -e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. indo-europenei

indo-iranian (desp. -ni-an) adj. m., pl. indo-iranieni (desp. -ni-eni); f. indo-irania, pl. indo-iraniene

indo-european (-e-u-, -pean) adj. m., pl. indo-europeni; f. indo-europeană, pl. indo-europene

indo-europea (limbă) (-e-u-, -pea-) s. f., g.-d. art. indo-europenei

*indo-europenistică (-e-u-) s. f., g.-d. art. indo-europenisticii

indo-iranian (-ni-an) adj. m., pl. indo-iranieni (-ni-eni); f. indo-iraniană, pl. indo-iraniene

indo-european adj. m., s. m. european

indo-europea (limba) s. f. (sil. -e-u-, -pea-), g.-d. art. indo-europenei

indo-iranian adj. m. (sil. -ni-an), pl. indo-iranieni (sil. -ni-eni); f. sg. indo-iraniană, pl. indo-iraniene

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

INDO-EUROPEAN, -Ă adj. (cf. fr. indo-européen): în sintagma limbă indo-europeană (v.).

INDO-EUROPEA s. f. (< adj. indo-european, -ă, cf. fr. indo-européenne): limbă vorbită acum câteva mii de ani, neatestată în texte, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice. Este considerată bază a limbilor indiană veche (sanscrită și vedică), greacă veche, iraniană, hitită, toharică, latină, oscă, umbriană, faliscă, venetă, mesapică, slavă comună, germanică comună, celtă (celtică), baltică, armeană, albaneză, macedoneană antică, frigiană, tracă și iliră, care au apărut ca rezultat al diferențelor dialectale existente încă din acea vreme și adâncite ulterior prin despărțirea lor din trunchiul comun (cele mai apropiate dintre aceste limbi de i.-o. sunt socotite limbile slave, deoarece au un caracter mai arhaic, mai conservator decât celelalte). I se mai spune și indo-europeana comună. Lingvistul german August Schleicher (1821-1868) este primul cercetător care a reușit să determine trăsăturile acestei limbi-bază.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INDO-EUROPEÁN, -Ă (< fr.) adj., s. m. pl. 1. Adj. Limbi indo-europene = cea mai mare familie de limbi vorbite din lume cuprinzând majoritatea limbilor din Europa și multe din Asia, răspândite în America și Australia, iar ca limbi secundare în Africa și Oceania. Sunt vorbite de c. jumătate din populația grobului. Reprezintă continuarea unei limbi neatestate, dar care a fost reconstituită, începând din sec. 19, prin metoda comparativ-istorică (Fr. Bopp fiind cel care i-a stabilit principalele trăsături). Numeroasele ei ramuri sunt grupate în două tipuri: kentum (greacă, italică – din principala ei reprezentantă, latina, derivă ramura romanică actuală – celtică, germanică, iliră, toharică, hitită) și satem (indo-iraniană, armeană, slavă, baltică, tracă, frigiană). Denumirea de i.-e. (dată de Th. Young, în 1814) este convențională; ea a fost consacrată prin tradiție și s-a bazat pe extensiunea ei geografică. 2. S. m. pl. Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin milen. 3 î. Hr. în regiunile Asiei Centrale, de unde au emigrat mai târziu spre V și SV. 3. Adj. Privitor la limbile indo-europene, care aparține acestor limbi.

INDO-IRANIÁN, -Ă (< fr.) adj. Limbi indo-iraniene = ansamblul lingvistic alcătuit din limbile indo-ariene și iraniene.

Intrare: indo
indo
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: indo-european (adj.)
indo-european1 (adj.) adjectiv
  • silabație: in-do-e-u-ro-pean info
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indo-european
  • indo-europeanul
  • indo-europea
  • indo-europeana
plural
  • indo-europeni
  • indo-europenii
  • indo-europene
  • indo-europenele
genitiv-dativ singular
  • indo-european
  • indo-europeanului
  • indo-europene
  • indo-europenei
plural
  • indo-europeni
  • indo-europenilor
  • indo-europene
  • indo-europenelor
vocativ singular
plural
Intrare: indo-european (s.m.)
indo-european2 (s.m.) substantiv masculin admite vocativul
  • silabație: in-do-e-u-ro-pean info
substantiv masculin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indo-european
  • indo-europeanul
plural
  • indo-europeni
  • indo-europenii
genitiv-dativ singular
  • indo-european
  • indo-europeanului
plural
  • indo-europeni
  • indo-europenilor
vocativ singular
  • indo-europeanule
plural
  • indo-europenilor
Intrare: indo-europeană
  • silabație: in-do-e-u-ro-pea-nă info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indo-europea
  • indo-europeana
plural
  • indo-europene
  • indo-europenele
genitiv-dativ singular
  • indo-europene
  • indo-europenei
plural
  • indo-europene
  • indo-europenelor
vocativ singular
  • indo-europea
plural
  • indo-europenelor
Intrare: indo-europenistică
indo-europenistică substantiv feminin (numai) singular
  • silabație: -e-u- info
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indo-europenistică
  • indo-europenistica
plural
genitiv-dativ singular
  • indo-europenistici
  • indo-europenisticii
plural
vocativ singular
plural
Intrare: indo-iranian
indo-iranian adjectiv
  • silabație: -ni-an info
adjectiv compus
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
plural
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
genitiv-dativ singular
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
plural
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
  • indo-iranian
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

indo-european, indo-europeaadjectiv

  • 1. Care aparține limbilor indo-europene sau populațiilor care vorbeau aceste limbi, privitor la aceste limbi. DEX '09 DEX '98 DN
    • chat_bubble (în) sintagmă (și) substantivat feminin (numai) singular Limbi indo-europene = familie de limbi reprezentând continuarea unei limbi neatestate, dar reconstituită, în esență, cu ajutorul metodei comparativ-istorice; este considerată ca bază a familiilor de limbi romanice, slave, germanice, indo-iraniene etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:

indo-european, indo-europenisubstantiv masculin
indo-europeană, indo-europenesubstantiv feminin

  • 1. (la) plural masculin Denumire dată unui grup de populații care trăiau prin mileniul III î.e.n. în Asia Centrală, de unde au emigrat mai târziu spre vest și sud-vest. DEX '09 DEX '98 DN
    • 1.1. (la) singular Persoană aparținând acestui grup. DEX '09
etimologie:

indo-europenisticăsubstantiv feminin

  • 1. Știință care se ocupă cu studiul limbilor indo-europene. DEX '09
etimologie:

indo-iranian, indo-iranianadjectiv

  • chat_bubble (în) sintagmă Limbi indo-iraniene = grup de limbi al familiei indo-europene, din care face parte sanscrita, limba literară clasică a Indiei, precum și grupul iranian. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic