indigen, ~ă [At: ARISTIA, PLUT. / V: (înv) ~ean, ~e / Pl: ~i, ~e / E: fr indigène, lat indigens] 1-2 smf, a (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară Si: autohton, băștinaș, (pop) pământean. 3 a (D. plante) Care crește într-o anumită țară. 4 a (D. animale) Care trăiește în acea țară. 5 a (D. mărfuri) Care se produce în propria țară.

indigena vt [At: IORDAN, L. R. A. 237 / Pzi: ~nez / E: indigen] (Înv) 1 A naturaliza. 2 A încheia formele legale pentru ca o marfă străină să poată circula într-o anumită țară.

INDIGEN, -Ă, indigeni, -e, adj. (Despre persoane) Născut în țara despre care este vorba (de obicei alta decît țările Europei), originar din acea țară; de baștină, băștinaș, pămîntean, autohton. Locuitorii indigeni ai Americii. ◊ (Substantivat) Două treimi [din populația Guatemalei] sînt descendenți ai populației... rezultată din amestecul dintre indigeni și spanioli. SCÎNTEIA, 1954, nr. 2906. ♦ (Despre animale, plante sau materii) Care nu se aduce de peste graniță, care nu-i exotic, care crește sau se produce în propria țară. Bumbac indigen.

INDIGENA, indigenez, vb. I. Intranz. (Învechit) A încetățeni. (Fig.) Cuvintele primite, indigenate, lepădate, înnoite sau învechite din țările unde se vorbește romînește. RUSSO, S. 91.

INDIGEN, -Ă adj. (adesea s.) Băștinaș, pămîntean, autohton. ♦ (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Din propria țară. [< fr. indigène, cf. lat. indigenus].

INDIGEN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară. (< fr. indigène, lat. indigenus)

INDIGEN¹ ~ă (~i, ~e) 1) Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; băștinaș; autohton; aborigen. Populație ~ă. 2) (despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. /<fr. indigene, lat. indigenus

indigen a. și m. originar din acea țară, băștinaș: plantă indigenă.

*indigén, -ă s. (fr. indigène, d. lat. indigena, compus din indu, înăuntru, și génitus, născut. V. ginte, geniŭ, pro-genitură). Pămîntean, authochton, stabilit într’o țară din timpurĭ străvechĭ: indigeniĭ Tasmaniiĭ aŭ dispărut toțĭ. Adj. Pămîntenesc, originar din țară: arbore, vin indigen; vițe indigene.

indigen adj. m., s. m., pl. indigeni; adj. f., s. f. indigenă, pl. indigene

indigena (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. indigenez, 3 indigenează; conj. prez. 1 sg. să indigenez, 3 să indigeneze

indigen adj. m., s. m., pl. indigeni; adj. f., s. f. indigenă, pl. indigene

indigena (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 indigenează

indigen adj. m., s. m., pl. indigeni; f. sg. indigenă, pl. indigene

indigena vb., ind. prez. 1 sg. indigenez, 3 sg. și pl. indigenează

INDIGEN adj., s. v. băștinaș.

INDIGENA vb. v. împământeni, naturaliza.

INDIGEN adj., s. aborigen, autohton, băștinaș, neaoș, pămîntean, (pop.) pămîntesc, (înv. și reg.) moșnean, moștean, (înv.) pămîntenesc. (Populația ~ a unui teritoriu.)

indigena vb. v. ÎMPĂMÎNTENI. NATURALIZA.

Indigen ≠ străin

INDIGEN, -Ă adj. (< fr. indigène, cf. lat. indigenus): în sintagma limbă indigenă (v.).