12 definiții pentru «indigen»   declinări

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIGÉN, -Ă, indigeni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care este originară dintr-o anumită țară, născută într-o anumită țară, de baștină; băștinaș, autohton, pământean. 2. Adj. (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. – Din fr. indigène, lat. indigenus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; adj. f., s. f. indigénă, pl. indigéne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIGÉN adj., s. v. băștinaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Indigen ≠ străin
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIGÉN1 ~ă (~i, ~e) 1) Care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; băștinaș; autohton; aborigen. Populație ~ă. 2) (despre animale, plante, mărfuri etc.) Care crește sau se produce în propria țară. /<fr. indigene, lat. indigenus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIGÉN2 ~i m. Persoană care face parte din populația originară a unei țări sau a unei regiuni; aborigen; băștinaș. /<fr. indigene, lat. indigenus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIGÉN, -Ă adj. (adesea s.) Băștinaș, pământean, autohton. ♦ (Despre animale, plante, mărfuri etc.) Din propria țară. [< fr. indigène, cf. lat. indigenus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDIGÉN, -Ă I. adj., s. m. f. autohton, aborigen. II. adj. (despre animale, plante, mărfuri etc.) din propria țară. (< fr. indigène, lat. indigenus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

indigén adj. m., s. m., pl. indigéni; f. sg. indigénă, pl. indigéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indigen a. și m. originar din acea țară, băștinaș: plantă indigenă.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*indigén, -ă s. (fr. indigène, d. lat. indigena, compus din indu, înăuntru, și génitus, născut. V. ginte, geniŭ, pro-genitură). Pămîntean, authochton, stabilit într´o țară din timpurĭ străvechĭ: indigeniĭ Tasmaniiĭ aŭ dispărut toțĭ. Adj. Pămîntenesc, originar din țară: arbore, vin indigen; vițe indigene.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink