INDESTRUCTÍBIL, -Ă, indestructibili, -e, adj. (Adesea fig.) Care nu poate fi distrus, dărâmat, nimicit; trainic, rezistent. – Din fr. indestructible.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

INDESTRUCTÍBIL ~ă (~i, ~e) 1) Care nu poate fi (sau pare a nu putea fi) distrus. 2) fig. Care durează multă vreme; trainic; durabil. Solidaritate ~ă. [Sil. -de-struc-] /<fr. indestructible
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. (Adesea fig.) Care nu se poate distruge; trainic, rezistent. [Cf. fr. indestructible].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

INDESTRUCTÍBIL, -Ă adj. care nu poate fi distrus; trainic, rezistent. (< fr. indestructible)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

indestructíbil (-des-truc- / -de-struc-) adj. m., pl. indestructíbili; f. indestructíbilă, pl. indestructíbile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de Laura-ana | Semnalează o greșeală | Permalink

INDESTRUCTÍBIL adj. indisolubil, (livr.) indelebil, rezistent, trainic. (Legătură ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Indestructibil ≠ destructibil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

indestructíbil adj. m. (sil. mf. -struc-), pl. indestructíbili; f. sg. indestructíbilă, pl. indestructíbile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*indestructíbil, -ă adj. (d. destructibil; fr. indestructible). Care nu se poate distruge. Adv. În mod indestructibil.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink